E greu sa iti deschizi sufletul in fata oamenilor.Dar cred sincer-cel mai greu iti deschizi sufletul in fata ta.A propriei tale persoane.
  Multi dintre noi avem vise neimplinite.Viata-ne constrange intr-un cerc vicios-din care prea putini scapam sa facem ceea ce dorim -sau prea putini AVEM CURAJUL SA FACEM ceea ce dorim.

Cred ca am avut suflet de artist de cand m-am nascut.Fie cantam la pian sau ma credeam actrita-sau desenam si incercam sa le fac papusilor fel si fel de haine,machiaje sau freze.
  Mi-a placut mereu enorm de mult sa citesc-sa inteleg poezia si literatura si intr-o buna perioada am avut multe incercari de poezie si proza-am participat la diferite cenacluri.
  Cred ca este enorm de important-persoanele din jur sa creada in tine si sa iti incurajeze visele.
   Parintii mei nu m-au incurajat pe partea artistica niciodata.Poate de teama zilei de maine,poate prin viziunea lor pur legata de o siguranta financiara-mi-au canalizat energia si gandirea spre o directie poate putin altfel decat mi-am dorit-o eu.
  Liceul l-am urmat la sectiunea real-desi niciodata nu am avut vreo atractie pentru stiintele exacte-in schimb la literatura si limbi moderne-si orice alta disciplina excelam.
  Am urmat o facultate de drept cu o specializare pe urma si un masterat si m-am impacat cu gandul-ca uite acum chiar imi place ceea ce fac ..si totusi…ceva imi lipsea.
  Am avut o perioada in care ma gandeam sa ma reapuc de pian-dar parca nu mai gasisem in mine acel elan de a sta cu orele si a canta..a exersa.
  Intr-o saptamana in care racisem si mi-am petrecut majoritatea timpului in pat cu laptopul in brate-mi-am descoperit pasiunea pentru make up.
  Adevarul este -ea traia in mine demult.Il admiram pe Ovidiu-inca de cand l-am cunoscut cu multi ani in urma (12 chiar-eu eram inca in liceu)si el mi-a incurajat partea artistica.
  De atunci nu stiu daca exista vreo zi in care sa nu dedic macar jumate de ora acestei pasiuni.

 Visul meu este sa ajung sa dezvolt regiunea noastra de vest pe acest domeniu.Sa avem artisti de valoare-care sa creada in vise-care sa lucreze si sa aibe sanse de promovare.
Visul meu este sa avem o piata de machiaje,sa avem mari branduri care sa isi faca puncte de lucru la noi in oras.
  Noi nu avem evenimente de make up-asa ca am inceput conceput de BOOTCAMPS.
  Am tinut 2 editii deja si sper sa reusesc sa organizez cat mai multe.

  Timisoara are nevoie de oameni talentati si ii are.
  Acesti oameni vor invata femeile din Timisoara sa se ingrijeasca si scoata in evidenta.Din nefericire Timisoara si nu numai, cunoaste fenomenul de “pitiponceala”si prea multe femei se impopotoneaza si machiaza excesiv,poarta genele false si strasuri ziua -si se machiaza prea strident-si sa nu vorbim de tatuajele oribile de sprancene.
  Eu zic ca putem fi femei europene si distinse si la nivel de lume artistica si la partea de ingrijire si intretinere.

  Stiu ca visele se implinesc atunci cand TU CREZI IN ELE.
  Nu este nevoie sa renunti la nimic pentru ele-poti avea o  cariera in mai multe domenii-poti face din hobby un second job in timpul liber.

 Poti face orice atat timp cat tu crezi in vise si in tine.

  Voi cum ati ajuns sa va descoperiti pasiunea?

  Voi credeti in vise?

EU CRED IN VISUL MEU.PENTRU MINE-EL S-A IMPLINIT.

sus-poza saudade-de nikola borissov