Imi aduc aminte cand am pus prima data mana pe o pensula de makeup.Pot spune ca a fost  recent.Prin 2009.De atunci a trecut ceva vreme si nu am mai lasat pensula jos,m-am lipit de ea si ea de mine.

  Am facut  nu demult o postare pe blog-despre moda din Timisoara si tara-toti isi doresc sa devina makeup artisti si daca se poate cat mai repede,sa produca banet si sa faca poze profi.

  Acum imi permit sa rad..si sa inteleg(mi-a luat totusi 5 ani)ceea ce imi explica Ovidiu cand m-am apucat de primul curs in acest domeniu.Multi actioneaza sub  imperiul emotiei.Vad zeci de fete care si-au facut salon de makeup si au mobila din cea mai scumpa,scaune inscriptionate cu numele,tona de produse dar ele de abia tin pensula in mana-daramite sa faca un blending corect,sa puna un tus perfect sau niste gene care sa fie invizibile.

  Romanul prefera mediocritatea,tot ce pica mura in gura,copiaza prin stanga si in dreapta pe x si y.Asta e, trist sau nu,nu putem pur si simplu depasi un anumit nivel.
  Cand incepi sa machiezi-trebuie sa sti ca pleci pe un drum lung,unde inveti constant-nu te opresti din invatat si descoperit niciodata.Tocmai asta e si farmecul.Sa te schimbi mereu si totusi cu amprenta ta personala.

  Cunosc cativa artisti deosebiti.Cei din garda veche-care stiu ca tot timpul e de munca si de invatat.De la ei am invatat si eu sa imi doresc sa nu ma opresc .
  Mai cunosc si artisti alaturi de care sunt acum si care imi sunt dragi ,care imi participa la evenimente si a caror munca o admir constant.Pentru ca muncesc,se redescopera constant si o fac din suflet.

  NU uitati-makeup-ul devine ceva superb si perfect atunci cand pui suflet,cand depasesti granitele financiare si chiar intelegi menirea lui.
 Mi-as dori  sa vad acest lucru in jurul meu.
 Insa din ce realizez..moda e moda(sa fim “artisti” si sa punem “genute”.)..si cam atat.La urma urmei-multi vad si putini pricep.